Să mă prezint!

Salutare! Mă numesc Săceanu Adi Constantin, născut la 3 septembrie 1980.

Educaţie:

- Cei 7 ani de acasă, sau mai mulţi... a se vedea „Mi-e dor de ea!”

- Şcoala cu clasele I – VIII, nr. 6, Băileşti, Dolj: 1987 – 1995;

- Liceul Militar „Tudor Vladimirescu”, Craiova, Dolj: 1995 – 1998;
- Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”, Băileşti, Dolj: 1998 – 1999;
- Facultatea de Automatică, Claculatoare şi Electronică, Colegiul Tehnică de Calcul: 1999 – 2001;
- Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica”, Drăgăşani, Vâlcea: 2004 – 2006.

Familie: 

Părinţi – Mihaila şi Firu;
Frate – Dragoş Alexandru;
Surori – Luciana Ştefania, Daniela şi Rodica. 

Stare civilă:

Necăsătorit (va veni timpul să se schimbe şi asta).

            Job:

- I.J.J. Timiş, Compartimentul ordine publică şi negociatori - cine vrea să îmi audă vocea mea suavă, să mă sune la telefonul fix de pe site-ul insituţiei şi cere la biroul la care lucrez ;) în 99% din cazuri voi răspunde eu. Glumesc acum... sper că nu vă propuneţi să mă înebuniţi cu telefoanele, că vă amendez :P

            Pasiuni/hobby-uri:

Călătoriile, în special la munte, sportul, să ascult o muzică bună, calculatorul şi internetul.

            Ce apreciez:

Sinceritatea, curajul, spontaneitatea, buna dispoziţie, bunul simţ.

            Ce urăsc:

Laşitatea, prefăcătoria, servilismul (mai pe româneşte, pupincurismul), prostia.

            Despre mine, în general:

Nu prea mi-a plăcut cartea... în sensul că, decât să tocesc un comentariu sau să memorez 3 strofe dintr-o poezie, mai bine învăţam 10 formule la mate... În urmă cu ceva vreme mi-am descoperit latura poetică, cea umanistă... am ajuns un fel de Creangă, păstrând proporţiile.
Am ştiut întotdeauna să împuşc notele, nu prea am ieşit în evidenţă – nici în generală, nici în liceu, nici la facultate, pe niciunde – cu toate astea, am fost un elev model, liniştit, peste medie, cu tendinţe de locuri fruntaşe. Cine ştie, dacă nu era lenea asta...
Sunt o persoană destul de calmă, calculată, liniştită, cu toate că toată lumea mă vede ca un Speedy Gonzales, chiar un factor de stres (având în vedere volumul de muncă, chiar e necesar). În situaţii limită, nu îmi pierd cumpătul... sunt chiar un punct de sprijin pentru ceilalţi. Cu toate acestea, nu îmi plac surprizele... la mine trebuie să fie totul dinainte ştiut, să fie suficient timp cât să îmi iau măsuri de precauţie. 
Visez şi eu, dar prea puţin. Nu am primit prea mult ajutor de la alţii, am făcut totul pe propriile forţe, de aceea nu m-am avântat în a visa. Visez o femeie lângă mine, 2 copii, o locuinţă şi o viaţă liniştită.
Sunt sociabil, dar nu de la prima vedere... îmi rezerv dreptul de a analiza persoana cu care intru în contact şi de a decide dacă se merită efortul de a socializa... de aceea, prietenii mi-i număr pe degetele unei singure mâini... amicii pot fi aşezaţi pe degetele a două mâini iar cunoştinţele nu le-am numărat, căci nu se pun la socoteală. Am simţul umorului destul de dezvoltat, socializez cu oricine, până la o anumită limită, fie că îmi place, fie că nu, pentru că... nu prea m-am obişnuit cu gestul de a refuza oamenii.

Iert repede, chiar prea repede... dar NU uit prea repede... oricum, staţi pe pace, nu-s răzbunător...

Îmi provoacă repulsie persoanele care mă mint şi care nu au tărie de caracter şi curajul să spună adevărul, dar şi cele care dau dovadă de laşitate.
Sunt un familist convins... pe principiul „Sângele apă nu se face”, fac orice pentru familie...Pentru persoanele care într-adevăr cred eu că merită, îmi dau şi viaţa...pe aceştia i-am inclus deja în familie... pentru ceilalţi, fac mult mai puţine... ce să spun, nu mă lasă sufletul să văd un om în dificultate fără să îl pot ajuta, dacă am posibilitatea! 

Cred în Dumnezeu, dar nu într-atât încât să mă călugăresc... mă duc la biserică (ar trebui să mă duc mai des), mă rog pentru cei dragi şi nu numai, aprind o lumânare...Până aici, numai lucruri bune despre mine... lucruri rele? NU există :)) Mă credeţi? Nici eu... Cu ce aş putea să mă denigrez? Sunt o persoană delăsătoare, introvertită, prea puţin ambiţioasă. Nu prea ştiu să îmi exteriorizez sentimentele, mai bine mă exprim în scris... alte lucruri nasoale despre mine? FUMEZ!!! Şi tot nu am reuşit să mă las. Sper să fie cineva care să mă determine să o fac şi p`asta! Pentru celelalte lucruri rele, există loc pe blog de comentarii (sper să fie cât mai puţine pe această temă)!

Şi cam atât... Mă opresc aici... altfel, nu ar mai exista niciun mister despre mine. Şi dacă nu e mister, atunci nu mai are farmec!