Anul trecut am vrut să scriu acelaşi articol… dar am renunţat! Anul acesta... ce să vezi: am avut un deja-vu!
Despre ce e vorba? 1 Decembrie, Ziua Naţională a României! Despre patriotismul renăscut... instantaneu în inimile tuturor! Despre cum, exact în această zi, care mai de care se crede mai românaş decât altul... Pffff, aşa mă lasă rece explozia asta de patriotism subit!
E 1 decembrie? Să fie pe toate posturile TV reportaje despre cât de deştepţi suntem noi, românii... să fie transmisii în direct cu parade militare... să fie fasole cu ciolan şi vin fiert pentru muritorii de foame (sau nu?). Pe facebook/twitter şi alte asemenea reţele de socializare? Woooow... e nebunie! Toată lumea urează tuturor numai de bine, sunt mândri că sunt români, postează numai melodii patriotice... şi te miri ce le mai coace mintea! Să cânte imnul, să ţinem cu toţii inima la piept în timp ce-l fredonăm... să arborăm tricolorul la balcon sau să îl purtăm cu noi, aninat la geamul automobilului. Toate astea ca să să arătăm cât de patrioţi suntem!
E frumos să vezi că spiritul nostru de român nu s-a stins... dar de ce să fie doar pentru o zi? Asta mă deranjează cel mai mult. De ce să nu fie şi pe 5 august, de exemplu... sau pe 18 octombrie? Ne amintim doar pe 1 decembrie...
Oare cum se face că uităm cu toţi cât de români suntem în tot restul anului? Cum se face că preferăm să dăm bir cu fugiţii când ni se cere să dăm dovadă de patriotism, la propriu... nu doar să vorbim despre el? Pentru că sunt mulţi care uită a doua zi că-s români şi încep să arunce cu noroi în toată munca pe care o fac alţii... Se duc prin ţări străine şi nu ştiu decât să hulească România şi românii care trăiesc încă aici, uitând că şi ei tot de aici au plecat. Mai grav... se duc acolo şi recurg la acte care mânjesc imaginea noastră. Şi te mai miri de ce ne numesc toţi mincinoşi, cerşetori şi hoţi!
Am depus jurământul „să-mi apăr ţara chiar cu preţul vieţii”! Servesc ţărişoara asta de peste 5 ani... şi tot nu mă simt atât de patriot precum se dau unii de 1 decembrie! Dar vorba ceea: e bine şi aşa, decât deloc! Peste un an, fix în acestă zi, simt că voi mai avea un deja-vu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu