DACĂ INSIŞTI...

Azi vroiam să povestesc tot cu perdea... cum fac de obicei când încerc să punctez către o anumită persoană... am scris un paragraf „cenzurat”, l-am tot modificat... dar am ajuns să-l şterg şi să fiu puţin mai direct decât sunt de obicei!

Este vorba despre o persoană cu care am trăit o poveste de iubire în adolescenţa mea, care nu s-a terminat bine pentru ea. Iar în momentul în care s-a terminat, am considerat că, pentru a-şi reface viaţa, e mai bine să dispar efectiv din viaţa ei... anii au trecut, eu am trăit o altă poveste de iubire, mult mai profundă, dar care s-a terminat rău pentru mine. Cum s-ar zice, s-a întors roata. Şi după atâta timp, tot ea a fost cea care a căutat să intre în viaţa mea! Din bun simţ am acceptat să schimb câteva cuvinte cu ea. Nu ştiu ce aşteptări a avut de la mine... dat fiind că eu am fost mitocanul care a rănit-o. I-am explicat că ceea ce a fost între noi nu a fost dat uitării... că în fiecare an, de ziua ei, i-am transmis gândurile mele de bine... pentru că aşa a fost! Dar a fost... şi nu va mai fi!

Treptat, s-a ajuns la schimb de poveşti, fiecare ce a făcut şi cum şi-a trăit viaţa... şi am simţit o umbră de fericire atunci când i-am spus că am cunoscut şi eu eşecul în dragoste... am simţit falsitate în cuvintele ei atunci când îmi zicea că îşi doreşte să fiu fericit... Poate mi s-a părut! Sper să mi se fi părut!

De ce m-a dus gândul aici? Pentru că, într-o ultimă discuţie, am avut parte de reproşuri, reporşuri pe care le ştiam pe dinafară şi nu era nevoie să mi le împrospăteze! Şi imediat am realizat că, după atâta timp, această femeie nu a reuşit să facă pace cu trecutul!

Ceea ce m-a deranjat cu adevărat a fost faptul că, printre atâtea reproşuri, pe care eram dispus să le trec cu vederea, a aruncat cuvinte urâte despre o persoană la care ţin foarte mult şi pe care nu o cunoaşte deloc. Iar acest lucru a scos din mine acel om rudimentar, care îşi apără valorile pe care şi le-a păstrat cu atâta străşnicie. Iar pentru asta, am aruncat vorbe grele... care ştiu că au lovit acolo unde doare cel mai rău!

Nu îmi stă în fire să jignesc, sunt rezervat. Mi-e teamă să fac asta pentru că ştiu că, dacă spun ceea ce gândesc, doare... pentru că ştiu să lovesc acolo unde doare cel mai tare! Aş putea să număr pe degetele unei singure mâini când am fost nevoit să fac lucruri cu care nu mă mândresc, iar una dintre situaţii a implicat-o tot pe ea... Sunt confuz! Dacă prima dată nu a fost suficient, de ce a încercat cu tot dinadinsul să se întâmple şi a doua oară?

Încerc să îmi explic pentru ce a căutat atât de mult să reia legătura cu mine... de ce a dus discuţia spre lucruri neplăcute... de ce căutat cu tot dinadinsul să o jignesc din nou? Ştiu că mă urăşte şi nu o condamn. Îmi pare rău pentru ea, dar aşa e în viaţă! Drumurile noastre s-au despărţit atunci, demult!

Pentru cei care vor încerca să atace persoanele pe care le iubesc, lucruri în care cred cu tărie sau amintiri care îmi încălzesc sufletul, le spun din tot sufletul să se mai gândească o dată... pentru că vor avea de-a face cu un altfel de Adi decât îl ştiu ei!