E TIMPUL PENTRU O PAUZĂ

Stând cum stau, de obicei, cu fb-ul într-un tab şi cu youtub-ul în celălalt tab al Mozzilei … am dat drumul la melodii şi spionam lumea virtuală. Deschid paranteza şi vă povestesc că azi, la serviciu, în nebunia de hârtii ce mă înconjura, a început pe Naţional FM Scorpions – Wind of change… şi trăgând cu urechea la melodie, aşa multă linişte am simţit, încât mi-a dat energie ca să termin ziua în forţă – închid paranteza. Bineînţeles, am căutat din nou s-o ascult şi mi-a apărut în lista şi melodia „Love will keep us alive”... o melodie pe care, de fiecare dată când o ascult, mă impresionează... în special următoarele cuvinte: "I can't love you, if you won't let me/Can't touche me, if you don't try". De ce aceste versuri? Pentru că, în trecutul recent, am încercat să mă apropii de două persoane care mi s-au părut mie mai speciale decât celelalte... iar de fiecare dată am fost tratat cu refuz! Dar nu un refuz din acela clar şi răspicat, aşa cum îmi place mie s-aud... m-am ales cu un refuz aşa de evaziv, ambiguu, încât trebuia să visez sau să dau în bobi că să realizez că trebuie să-mi văd de drum... şi de-ar fi să-l istorisesc aici, v-aş plictisi. Tocmai ce trăisem un deja-vu la mică distanţă de timp!

După aceste evenimente, am început analiza. Şi totuşi, unde am greşit? Nu am cerut viaţa... am cerut doar să încercăm, să vedem dacă poate ieşi ceva frumos. Am fost prea îndrăzneţ să cred că pot fi acea persoana de care avea nevoie, pentru că visam că poate fi acea persoana de care am nevoie? Am încercat o apropiere firescă, să intru treptat în cercul ei, fără să fiu prea agasant... iar pentru asta trebuia să am permisiunea. Şi mi s-a permis... Am fost lăsat s-o cunosc, mi-a dat voie să mă descopăr în faţa ei... chiar am acordat şansa de a se retrage... şi nu a profitat de ea! Ştiţi ce e mai greu? Nu faptul că eşti tratat cu refuz din start! Ci faptul că îţi faci speranţe, primeşti răspunsuri pozitive şi dintr-o dată lucrurile o iau în direcţia cel mai puţin visată. Nici azi nu am să înţeleg de ce au procedat aşa, ştiind prea bine intenţiile mele! Ori eu am văzut doar ceea ce vroiam să văd?

Oricum, pentru aceste două persoane aşa multă energie am consumat, încât am rămas fără... şi pentru a aduna energia, am decis să fac o pauză. Oricât de mult mi-aş dori să am pe cineva alături, care să împartă jumătatea de pat cu mine, care să fie lângă mine la masă, care să mă întâmpine acasă, cu care să fac cumpărături şi alte asemenea lucruri care se pot face în doi, simt că nu mai am putere. Şi deşi sunt puţin „scuturat”, voi găsi puterea să zâmbesc în fiecare zi, pentru că, deşi îmi lipseşte cel mai important lucru, IUBIREA, mulţumesc în fiecare zi Domnului pentru ceea ce am! 

Cât va fi pauza? Nici eu nu ştiu! Poate o zi, poate o săptămână, poate o lună. Va fi pauză până voi simţi din nou acea energie!

P.S. Acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare! Orice asemănare cu personaje sau întâmplări din viaţa mea reală este întâmplătoare! :D