Călătoria prin trecut poate varia de la o persoană la alta. Ai de ales între aceşti tovarăşi de companie: ură, indiferenţa sau plăcere. Fiecare îşi poate alege modalitatea de a călători, în funcţie de sentimentele ce le-a captat după fiecare despărţire şi de puterea sa de a selecta din bagajul amintirilor.
Cea mai dureroasă călătorie este aceea în care eşti însoţit de sentimentul uri. Fiecare despărţire e dureroasă, dar de ce să ţinem la infinit sentimentele ce ne pustiesc sufletul? De ce să alegi să păstrezi doar amintirile care te rănesc? De ce nu altfel? Pentru că nu vei putea să îţi continui viaţa dacă nu accepţi ideea că, deşi a greşit, persoana aceea nu mai face parte din viaţa ta şi trebuie să îţi construieşti o altă viaţă! Pentru că acolo, undeva, o altă persoană are nevoie de atenţia ta!
Eu ce am ales? Am ales să rămână doar acele amintiri care să conteze pentru suflet! Am ales să-l îmbogăţesc. Am ales să dau uitării acele clipe, lucruri şi nemulţumiri care mi-au clătinat echilibrul! Am ales ca, atunci când mă uit în urmă, să pot zâmbi cu drag! Am ales să-mi învăţ lecţia şi să privesc înainte! Şi pentru un milion de alte motive, care acum îmi scapă!
„Nu privi înapoi cu mânie sau înainte cu teamă, ci priveşte în jur cu atenţie!” – JAMES THURBER
Ştiu, e foarte greu să faci selecţia vremurilor demult apuse, dar viaţa îţi impune acest lucru pentru a te convinge că trebuie să mergi mai departe. Depinde doar de tine pentru determina perioada pe care aloci secţiei!
....
RăspundețiȘtergere