28 noiembrie 2011

ÎNVINGĂTOR SAU ÎNVINS!

În fiecare om există două laturi: învingătorul şi învinsul! Simplu! Dacă eşti învingător... nu prea sunt multe de spus... decât „Ţine-o tot aşa!”. Când pierzi e mai dificil! E important de ştiut că dintr-un eşec poţi găsi lucruri pozitive şi greşelile făcute te pot ajuta pentru a remedia situaţiile viitoare astfel încât să nu mai ai ocazia de a mai pune la caieţelul cu înfrângeri o nouă „reuşită”.
În viaţă poţi avea momente în care crezi că toate relele s-au adunat la uşa ta şi aşteaptă să le deshizi uşa pentru a-ţi „condimenta” zilele... te gândeşti că norocul te-a părăsit subit şi de acum înainte toate vor fi la fel. Îţi doreşti din toată inima să vezi o rază de lumină însă tot ceea ce primeşti este doar un nor negru ce nu vrea să lase soarele să te încălzească. Ca să nu mai amintesc de dialogul pe care îl porţi din ce în ce mai des cu Dumnezeu: „Cu ce am greşit încât să merit o astfel de soartă?”
În toate aceste ipostaze m-am regăsit cel puţin o dată! Şi eu L-am întrebat pe Dumnezeu de ce nu aruncă şi către mine o privire... şi eu m-am uitat îndelung după o rază de speranţă, până am obosit... şi eu am gândit că norocul mi-a plecat departe şi că nu se va mai întoarce. Până când, studiind din greu care îmi sunt neajunsurile şi văzând neajunsurile altor persoane, am zis că nu este frumos să mă vaiet atât şi să las locul altora... care cred că nu aveau loc de mine!
Acum, uitându-mă la „neajunsurile” din viaţa mea, chiar mi se pare stupid modul în care m-am comportant. Mă întreb ce am avut atunci când mă mâniam pe Dumnezeu, când El mi-a oferit o viaţă liniştită, mi-a dat sănătate, mi-a dat posibilitatea să am un loc unde să dorm şi să am ce să pun pe masă. Acelaşi lucru pot spune şi despre norocul meu... oare nu mă simt norocos doar pentru simplul fapt că am oameni care ţin la mine? Oare n-a fost noroc faptul că am reuşit să-mi duc la bun sfârşit o sarcină greu de realizat?
Aşa că, atunci când consideri că ai o viaţă ce te nemulţumeşte, priveşte mai atent în jur: uită-te la alţi oameni care nu au cu ce sau unde să se încălzească iarna, oameni care trăiesc prin spitale, rugându-se să se însănătoşească sau care se umilesc pentru a putea să aducă ceva de mâncare acasă. Pe ei nu îi vezi să se plângă atât de mult precum o facem noi... ei au învăţat să-şi poarte crucea! Noi de ce nu putem să facem la fel? De ce alegem varianta uşoară (a ne plânge de milă) şi nu încercăm să vedem cât de norocoşi suntem? Nu spun să ne mulţumim cu puţin, dar nici să-L mâniem pe Dumnezeu cu fleacuri nu e frumos!
Am întâlnit persoane pe care le admiram. Persoane pe care le credeam invingătoare... dar când am aflat că viaţa lor nu este aşa de roză precum părea, le-am admirat şi mai mult! Le admiram pentru că ştiau să îşi ascundă nevoile şi continuau să lupte pentru ceva mai bun cu zâmbetul pe buze... nu căutau compasiune la tot pasul! Am întâlnit şi persoane care înşirau victorii la rând! Le-am admirat pentru modestia de care dădeau dovadă... nu s-au bătut cu pumnul în piept ca să arate tuturor cât de puternice sunt! Au continuat să ajute cât au putut de mult şi nu au uitat de unde au plecat... pentru astfel de persoane... tot respectul cuvenit!
Eu? Eu am ales să văd în orice lucru partea bună. Am ales să primesc tot ce mi se oferă... şi să aleg ceea ce cred că este folositor pentru nevoile mele. Voi mai încerca să fiu mai puţin mofturos! Mă simt norocos pentru că ştiu că Dumnezeu are grijă de mine în fiecare clipă!
Tu... cum alegi să fii? Învingător sau învins?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu