AIUREA

Am chef de compus… dar nu-mi vine nici o idee concretă... sau sunt prea multe.. fug de la una la alta fără să mă hotărăsc. Aş scrie despre PROSTIE, dar poate se supără „lumea” (oare să fie atât de inteligenţi încât să îşi dea seamă că le este dedicată postarea?)... aş scrie despre ÎNŞELAT, la sugestia Monicăi, dar n-am trăit experienţa (nici nu vreau) şi simt că aş vorbi pe lângă subiect (sau poate nu?)... sau, m-aş pune să scriu despre idealul de femeie pe care mi-l doresc, dar la ce bun? Aş vorbi despre evenimentul de azi (Ziua internaţională a autismului) la care am luat parte... dar nu, despre evenimentul acesta special într-un viitor apropiat... Aş scrie despre amintiri din copilarie - aş avea de unde - dar nici de acest subiect nu am chef. Ce să scriu, ce să scriu? Nici să-mi dezamăgesc cititorii n-aş vrea. Poveştile siropoase de iubire le las pentru o altă dată (cu toate că aş da lovitura), nu-i momentul acum.... şi oricum, m-am decis ca povestea mea de dragoste trăită să o privez de ochii curioşilor şi să o păstrez pentru mine (da, ştiu, sună egoist, dar e prea specială această poveste ca să-i dau share). Deci, m-am hotărât să scriu aiurea, până mă opresc la o idee. Hmmmm....

Gata, ştiu!!! Voi scrie despre LIBERTATE! Nu despre cea constituţională (cu toate că aş putea să concep câteva idei şi despre asta), ci despre cea spirituală!  Da, această libertate spirituală e mai importantă decât aceea în care eşti închis între 4 pereţi sau când eşti constrâns să faci anumite lucruri, contrare ideilor tale, pentru că aşa trebuie sau pentru că aşa îţi spun părinţii. În cele din urmă, ce-i libertatea?

„Libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine.” - Abraham Lincoln

Nu, eu nu vreau să vorbesc despre acest fel de libertate, vreau să povestesc despre cum eşti liber spiritual... despre cum simţi că pluteşti - totul este pus la locul lui, ai sute de soluţii la anumite probleme (de fapt, orice obstacol nu e o problemă, e doar o simplă întâmplare sau nu îl tratezi ca atare)... trecând pe stradă, nu uiţi să zâmbeşti sau nu eziţi să acorzi un minut unei persoane care are o întrebare banală. Nu mai vezi feţele îngândurate ale persoanelor pe lângă care treci, extragi doar lucrurile pozitive din tot ce te înconjoară. Exact.!!! Asta era... EXTRAGI. Te hrăneşti cu ce este frumos din ce te înconjoară, orice alt lucru negativ care îţi apare în cale îl elimini instantaeu... Da, asta înseamnă libertate spirituală, cel puţin în concepţia mea.

„Libertatea este sănătatea sufletului” – Voltaire

Într-adevăr, mi-e sufletul sănătos... SUNT LIBER! Şi atât de bine mi-este... mulţi vor, puţini pot... cred că este o mare artă în a te simţi liber... nu cauţi nimic, nu aştepţi nimic. În orice altă situaţie, vezi în jurul tău numai constrângeri: nu ai voie cu muzica tare – încalci legile; nu ai voie sa arunci hârtia pe jos – încalci normele... dar este atât de simplu să le împaci pe amândouă atunci când simţi libertatea trecând prin tot corpul tău....

DA, DA, DA.... SUNT LIBEEEEEEEEEEEEEEEEEER!!! :)