Despre autism

Ce este autismul? Mare parte din noi ştie, doar că este o boală a naibii de grea... Recunosc, nici eu nu ştiam prea multe despre asta... şi nici acum nu ştiu, dar am avut ocazia să aud şi să prind câteva lucruri despre asta prin intermediul cunoştinţelor care au legătură directă sau indirectă cu acest fenomen.

Autismul este o boală care împiedică dezvoltarea copilului, afectând abilităţile sociale şi de comunicare şi, într-o măsura mai mare sau mai mică, capacitatea de a vorbi şi a se mişca. Această boală acoperă o arie atât de mare încat bolnavii de autism pot fi atât cei cu un IQ foarte ridicat cât şi cei cu retard mental; de asemenea pot fi şi foarte vorbăreţi sau complet tăcuţi, foarte afectuoşi sau reci, metodici sau dezordonaţi.

În 2 aprilie se sărbătoreşte Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului. Astfel, mai multe clădiri din lume trebuiau să fie iluminate în albastru, printre care Empire State Building din New York, Turnul CN din Canada, Cascada Niagara, Palatul Parlamentului din Budapesta. Nouă oraşe din Romania s-au alaturat campaniei şi au iluminat clădiri importante (presupunând că s-au alăturat acestui eveniment), precum Palatul Parlamentului din Bucureşti, Casa Sfatului din Braşov, Teatrul Naţional din Cluj. Astfel, sub denumirea „Light it up blue”, Timişoara s-a alăturat acestei campanii.

Cum s-a desfăşurat acest eveniment? Mult albastru, copii şi adulţi, laolaltă adunaţi, au pictat, zarvă multă, râsete şi voie bună, ateliere de pictură pe faţă. Alături de persoanele cu autism au fost şi copii perfect sănătoşi, dornici „să arunce” şi ei cu vopsea... pe timpul marşului s-au distribuit pliante cu informaţii despre această boală. La final, au fost eliberate 150 de baloane cu heliu, bineînţeles de culoare albastră şi clădirea Operei din Timişoara a fost iluminată în albastru.

Deranjant a fost faptul că în locaţia unde a avut loc acest eveniment au dat năvală comercianţii... dornici să-şi mărească avutul!!! Tarabe peste tot... parcă era lipsă de respect pentru aceste momente! Ar fi fost mult mai frumos dacă întreaga piaţă era liberă, să se poate desfăşura acest eveniment într-o libertate deplină. Aşa, totul parcă a fost îngrădit.

Concluzia? Da, s-a reuşit o oarecare informare a populaţiei despre această boală. Însă câţi din cei care au primit pliante s-au uitat peste ele? Sau câţi au ajuns cu ele acasă? Când te gândeşti că la aceeaşi oră, pe stadion erau adunaţi 28 de mii de spectatori, parcă îţi este ciudă că nu poţi aduna la astfel evenimente măcar o mie de persoane. 

Jos pălăria pentru organizatori, sponsori şi, în special, pentru voluntari. să sperăm la organizarea unor astfel de evenimente şi pe viitor. aceste persoane merită o mică atenţie din partea tuturor!