DUPĂ 5 ANI

     Acum 5 ani, la sfârşitul lunii iulie, a trebuit să iau o decizie! O decizie pe care am luat-o fără să mă consult cu nimeni, fără să fiu influenţat de nimeni... pentru că urma să îmi aleg viitorul... urma să mă hotărăsc asupra oraşului unde urma să lucrez! Înainte de decizia aceasta, oscilam între două mari oraşe: Timişoara şi Cluj Napoca! De ce acestea două? Pentru că la olteni nu cred că m-aş fi simţit în largul meu din perspectiva serviciului, Bucureştiul nu-l agreez din cauza aglomeraţiei... Se ştia în toată ţara că-i mai civilizată lumea prin Banat şi Ardeal, aşa că, am rămas la aste două oraşe! Plusuri şi minusuri... le prezint după cum urmează:

	TIMIŞOARA	CLUJ NAPOCA
+	Oraş frumos, centru universitar, lume bună, parcuri, concerte... etc.
-	Departe de munte	Aproape de munte
	Trai ieftinel	Scump, domne, scump!
	Singur printre străini	Mă aşteaptă şi acum vară-mea acolo
		Mai departe de casă decât Tm-ul :D

Şi, când mi-a venit rândul să-mi aleg oraşul, am zis: „Timişoara”! Ardeam de nerăbdare să-mi încep noua viaţă ce mi se deschidea în faţă, pentru prima dată departe de părinţi, pe picioarele mele. Vroiam să mă maturizez mai repede şi am considerat că vremea pentru a mă ţine de poalele mamei a apus. Oricum, intenţia mea nu este să vă povestesc ce minunăţii am făcut eu în cei 5 ani prin Banat, ci impresiile ce s-au strâns în cei 5 ani de bănăţenizare :)

În primul rând, mă bucur că am ales să mă duc într-un oraş mare. Ca un băiat de la ţară, prea puţin plimbat prin „lumea bună”, acest lucru m-a ajutat foarte mult! Printre străini am reuşit să mă dezvolt mai repede... am fost nevoit. A fost nevoie să tratez cu indiferenţă toate glumele legate de olteni (şi au fost atât de multe încât le-am uitat numărul... oricum am antrenament puternic la glume) şi să le demonstrez unora că nu toţi din neamul oltenilor sunt o apă şi-un pământ. Oricum, sunt mândru că-s oltean şi niciodată nu voi ascunde asta. În plus, una este să cheltui banii nemunciţi, ce ţi-i trimite mama şi alta este să munceşti pentru ei, să-i chibzuieşti cum crezi de cuvinţă.

Tot în Timişoara am cunoscut marea dezamăgire în dragoste... dar nu mai e belea, pân’ la urmă am dovedit-o şi am reuşit s-o transform în lecţie de viaţă (şi când mă gândesc că, înainte de a pleca spre Banat, eu am fost cel care hotărâse să se pună punct! Însă inima... nu şi nu! Ce ţi-e şi cu roata asta :D).

Ce-am mai experimentat? Am participat la concertele celor de la Direcţia 5, Holograf şi Voltaj! Am văzut filme 3D! Am asistat la concerte de operă şi operetă! Am gătit (altceva decât cartofi prăjiţi şi ouă – ochiuri)! Toate astea în premieră :)

5 ani! Wooow! Parcă au trecut aşa repede dar totuşi, parcă au fost o eternitate! Mă bucur că am ales astfel. M-am îndrăgostit de acest oraş, mi-a devenit o a doua casă... dacă stau bine şi mă gândesc, e cam prima casă... căci, în afară de concediu, pe aici îmi fac veacul. Şi dacă cineva m-ar ademeni înspre alt loc, cu greu mă poate convinge... poate spre Cluj ar fi mai lesne. 

M-am hotărât! Aici îmi vreau viitorul! Şi mie, când mi se fixează o idee, cu greu îmi poate fi răsturnată! Aşadar, Timişoara, cu părere de rău, te anunţ că va mai trebui să mă suporţi şi de acum înainte!