Am primit NIMIC şi TOT

"Mi se părea că te cunosc,

Dar rănile mă tot opreau

Să te cuprind... şi e firesc,

Jaruri în inimă m-ardeau...

De ce m-ai condamnat să sper,

Oare-ai uitat cât te iubeam?

În suflet ninge şi e ger

Şi-n casă lumânări nu am...

Cerneala s-a uscat pe foi

Căci am tot scris gânduri amare,

Am pozele în care noi

Ne-mbrăţişam şi prea mult doare...

Nu îţi mai cer de-acum nimic,

Căci am primit NIMIC şi TOT;

Să nu îmi ceri să-mi fii amic,

Eu pentru tine nu mai pot..."