MULŢUMESC!!!

     Sunt doar câteva cuvinte de această data... nu ştiu cu ce aş putea umple foaia... poate doar să mă compătimesc sau să aştept compătimire, iar asta nu vreau! Scriu aici şi acum pentru că în ultima vreme mi se cam înnecaseră corăbiile... aşa a fost să fie conjunctura situaţiilor şi întâmplărilor. A fost şi apogeul furtunii, dar a trecut! Acum, totul este iarăşi limpede... s-a înseninat cerul, nu pentru că ceva major s-a schimbat sau s-a întâmplat! NU... totul ţinea doar din felul în care priveam lucrurile.

     Cum am reuşit? Cu ajutorul Cristinei, o persoană cunoscută mie doar prin intermediul facebook-ului şi pe care am încercat să o "descifrez" prin ceea ce scrie pe blogul ei... Cristina a avut inspiraţia să scrie un articol (De-a râsu` - plânsu`) într-un moment cum nu se putea mai bun pentru mine... Citindu-l, mi-a deschis ochii, m-a făcut să privesc lucrurile din alt unghi... şi nu pot decât să îi dau dreptate, pentru că începusem să alunec pe această pantă periculoasă... şi, ca să n-o mai lungesc cu vorbe inutile (pentru că nu încerc s-o impresionez) îi spun pur şi simplu: "MULŢUMESC!" (a nu se încerca citirea printre râduri sau răstălmăcirea celor scrise aici... totul trebuie luat ca atare :P).

Şi mă declar un fan al blogului ei! :)