Aşa încep toate poveştile copilăriei noastre! Şi toate fac referire la ce a fost, nu la ce este sau la ce va fi. Toate povestesc despre prinţese şi prinţi, tărâmuri magice, despre balauri fioroşi... şi toate au un subiect frecvent întâlnit: DRAGOSTEA. Ce simplă pare în poveşti. Şi ce complicată am făcut-o!
Azi a venit momentul să scriu despre... cei nedreptăţiţi în dragoste! Despre jocul pe care aleg să-l facă... mai zăreşti printre ei personaje care se autosugestionează: „nu voi avea milă pentru nimeni”, „îmi voi bate joc de el/ea”, „voi aduce atâta suferinţă cât mi-a adus şi mie” sau cine ştie ce texte mai trec prin mintea fiecăruia... Culmea, am întâlnit cazul de persoană care, după ce că ea a fost cea care a tăiat în carne vie, acum strigă şi suduie mai abitir decât cea rănită! Cum poţi să fi atât de retard să gândeşti astfel de lucruri? George Sand spunea: „Adevăratele dureri sunt cele pe care le duci în tăcere şi de care nu vrei să fii nici compătimit, nici mângâiat.”
Revino-ţi, om bun! Îţi înţeleg durerea, crede-mă... nu zice nimeni să zâmbeşti sau să te prefaci că totul e roz chiar în secunda următoare despărţirii. Cel ce face asta înseamnă că ori nu iubeşte ori e al naibi de bun actor. Aş fi de acord să te retragi în peştera ta, să te gândeşti la ce a fost bine/rău, să uiţi ce doare şi să îţi aminteşti doar ce-i frumos. Învaţă lecţia şi mergi mai departe.
„Cele mai frumoase zile din viaţă sunt cele pe care le închidem în cripta amintirilor.” – Garabet Ibrăileanu
Vrei să plângi? Nu te abţine, caută umărul care te primeşte... nu ajută cu nimic să ţii în tine atâtea sentimente. Mergi şi povesteşte cui crezi tu de cuviinţă. Simţi că încă te mai iubeşte? Mai încearcă-ţi norocul! O dată, de două ori... dar nu face din asta o obsesie! Nu se mai poate? Mergi mai departe... căci, la un moment dat, viaţa îţi va surâde... cumva, cândva. Tot ce trebuie să faci este să fii răbdător, încrezător şi optimist!
Ţi-e frică de încă o dezamăgire? Oare nu dai peste aceeaşi dezamăgire atunci când dimineaţa te trezeşti singură/singur? Seara, în singurătatea ta, atunci când nimic din ceea ce te înconjoară nu mai are culoare, nu te cuprinde aceeaşi dezamăgire, pentru că nu este acolo CINEVA care să te strângă în braţe? Pe care dintre ele o preferi?
Căci toată suferinţa pe care ai trăit-o face parte din „A fost odată!”, altceva mai rău de atât nu se poate întâmpla! Şi ce-i mai frumos decât să simţi că iubeşti din nou?
Şi ca să prinzi aripi mai mult, ascultă ce zice aici...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu