SINGUR ÎMPOTRIVA TUTUROR!

Cam aşa m-am simţit eu în ultima vreme... bine, nu chiar împotriva tuturor! 
Cum vine asta? Am 30, mă duc vertiginos spre 31! Şi multe, dar multe persoane cu care interacţionez vin cu întrebarea: Ţi-ai făcut prietenă? Când te însori? Aproape zi de zi! Unele vorbe treceau pe lângă mine... dar venind din partea unora, chiar mă prindeau cu garda jos şi mă loveau din plin. Uneori chiar ajuseseră exasperante aceste întrebări iar ca să scap de corvoada raspunsurilor şi de a le închide gura, a trebuit să mint! Aveam nevoie de o gură de oxigen şi numai aşa am ştiut să fac faţă situaţiei!

Multe „sfaturi” am primit de la cunoştinte, câţiva au încercat să „mă lipească”, puţini au fost cei care m-au lăsat să mă descurc singur... căci asta am căutat! Nu am aplecat urechea la sfaturile multora, riscând să pierd o prietenă de nădejde! Nu am căzut ispitei de a fi cu cineva doar de dragul de a nu mai fi singur, căci nu-mi place singuratatea în doi. 

 

„Time is too slow for those who wait, too swift for those who fear, too long for those who grieve, too short for those who rejoice, but for those who love, time is eternity!” 
Henry Van Dyke

Am preferat să-mi aştept momentul cu îndârjirea ce nu mă caracteriza odată! Am lăsat timpul să treacă ireversibil cu riscul de a nu se întâmpla nimic bun! M-am înarmat cu o răbdare ieşită din comun! N-am trecut la gesturi necugetate atunci când mi-a fost mai greu! Am făcut toate astea doar pentru clipa în care EA, cea care mă va cuceri, să apară şi să-mi dea aripi! Căci „good things come to those who wait!”