PIRAMIDA PĂCATELOR

     Despre oameni s-ar putea scrie romane şi tot nu ai putea să le descifrezi toate secretele... ai putea pune toţi psihologii din lume să mi ţi-i categorisească şi tot nu le-ar da de cap... sunt oameni şi asta îi face atât de speciali, doar se află în vârful piramidei trofice! Numai că şi în lumea lor s-a creat o altă piramidă, separat de cea reală... o piramidă contruită doar din oameni... oameni care stau la baza lor şi care au au reuşit să urce spre vârful ei.

     Cum au ajuns ei acolo? Devorându-i pe cei slabi, pe cei fără de ambiţie, pe cei neprotejaţi, pe cei neajutoraţi... sabotându-le orice urmă de speranţă. Ăştia suntem noi, oamenii... de la cel din vârf, până la cel de deasupra bazei... cu toţi suntem nişte devoratori.

     Dar ce e cel mai frumos este că aşa ne place să "ne dăm rotunzi" că avem un suflet bun, că ne place să ajutăm... dar nu facem mai nimic pentru asta! Doar dăm din papagal. Întotdeauna suntem cu ochii mai întâi după propriul nostru interes şi, dacă mai rămâne puţină bunătate în sufletul nostru amărât, poate ajutăm... dar nu pe oricine şi nu oricum! Facem în aşa fel încât, dacă ajutăm, să o facem în aşa fel încât să fie ţinut minte acest lucru... căci nu se ştie când vei avea nevoie de ajutor...

     Aşa se face că pe cei de la baza piramidei îi ajută doar cei care se află puţin deasupra lor, căci mai rar vezi să întindă o mână de ajutor cei ce se află în stratosferă... ei au lumea lor, nu zăresc atât de departe... doar norii le obturează vederea :P

     Totuşi, din al meu punct de vedere, cea mai josnică specie de om este aceea care, prin forţe proprii sau printr-o întâmplare fericită, urcă în ierarhie, dar uită de unde au plecat şi te privesc cu un dispreţ sau superioritate demne de Oscar... daaaa, ei sunt cei pe care îi „iubesc” cel mai mult!!!

     Încet, încet, zi de zi, asta facem... ne devorăm semenii ca să accedem pe treptele superioare ale... 

PIRAMIDEI PĂCATELOR!