CREZI ÎN DRAGOSTE?

Eu nu! Ori, pentru a fi mai bine înţeles, nu în cea eternă… sau, şi mai pe înţelesul tuturor, nu în dragostea cea de început care să dureze pân’ la adânci bătrâneţi.

De ce? Pentru că am trăit-o… pentru că am văzut-o şi la alţii. Pentru am realizat că aşa-s oamenii. Şi cel mai greu lucru pe care-l poţi face este să schimbi omul!

Da, frumos e la început. Multă atenţie din partea amândorura, drăgălăşenii, atenţii, gesturi şi clişee copiate din viaţa ireală a cinema-ului (totuşi, să nu uităm că viaţa bate filmul şi nu invers) sau aruncate pe vreo pagină de revistă de cine ştie ce visător. Faci lucruri pe care în mod obişnuit nu le faci, te transformi într-o altă persoană până în momentul în care simţi că ai câştigat „trofeul”. Apoi, Dumnezeu cu mila! Ori te prefaci că nu se întâmplă nimic şi înghiţi până ajungi la saturaţie, ori pui repede lucrurile la punct şi termini şarada! Finalul e daor unul! Ce-mi plac expresiile „Vai, dar vă înţelegeaţi atât de bine! Eraţi atât de fericiţi! Vă vedeam căsătoriţi, fericiţi până la adânci bătrâneţi!”. Tu, cel/cea care faci afirmaţia asta, ai convieţuit cu ei, ai văzut ce se întâmplă şi în momentele lor de intimitate? Ai observat zbuciumul din sufletul lor? Tu ai fost doar un simplu spectator la scenele jucate de actorii principali, EA şi EL, în piesa numită „DRAGOSTE”!

Tot respectul pentru persoanele care prelungesc magia acestui moment cât mai mult, chiar şi după ce măştile au fost date jos. Ei într-adevăr sunt nişte învingători. Adevăraţii învingători sunt cei care sunt conştienţi că toate aceste minunăţii trebuiesc transformate în altceva, odată cu trecerea timpului. Cei care înţeleg că din dragoste se poate face compasiune... cei care ştiu încă să acorde atenţie şi după 10 ani....şi după 20... şi pentru totdeauna! Cei care ştiu să-şi simtă partenerul în orice moment. Cei care încă se zbat să facă surprize plăcute, doar pentru că aşa cred de cuvinţă şi nu pentru că e vreo zi specială... Cei care îşi întorc favorurile, pentru că au înţeles că orice „atenţie” primită trebuie răscumpărată! Căci aşa suntem noi... făcuţi pentru a da, dar aşteptând întotdeauna să ni se returneze şi ceea ce am dăruit. Depinde de fiecare cu cât se mulţumeşte să primească!

Pentru idealişti, care tot speră să găsească persoana care să-i completeze, cealaltă jumătate, le urez mult, mult, foarte mult noroc şi succes... dar le-aş sugera să nu mai viseze. Este posibil să n-o mai găsească, pentru că acea jumatate căutată poate o fi obosit să aştepte şi s-a decis să-mi urmeze sfatul!