Speră! Chiar şi atunci când norii se dezlănţuie!
Speră! Chiar şi atunci când totul în jurul te îndeamnă să nu faci asta!
Speră! Chiar şi atunci când toţi cei din jurul tău te lovesc.
Speră! Chiar şi atunci când crezi că nu vei mai putea iubi vreodată!
Speră! Chiar dacă ai rămas singur în această lume!
Speră! Chiar şi atunci când ai pierdut totul!
Speră! Speră cu putere, cu ardoare, cu forţa omului deznădăjduit, căci atunci primeşti invincibilitate! Pentru că altceva mai bun nu poţi să alegi! Undeva, acolo, în întuneric, trebuie să găseşti o luminiţă care să te ghideze!
Speră... pentru că şi nori se destramă odată şi-odată şi apoi apare soarele... pentru că cei care ţin cu adevărat la tine nu te vor lovi niciodată... pentru că iubirea se găseşte acolo unde nici nu te aştepti... pentru că întotdeauna va fi cineva care te va accepta în familia lui... pentru că cea mai mare bogăţie este sufletul, nu materia!
Dacă nu mai ai speranţă... atunci meriţi tu să trăieşti?!?
SPERĂ! SPERĂ! SPERĂ! Căci speranţa moare ultima!
Intradevar, cand esti la pamant, ai nevoie de speranta...ai nevoie de cei dragi, dar ei poate nu inteleg cu adevarat ceea ce simti, poate ca cel mai bun prieten nu iti poate fii alaturi si te sustine de departe...in momentul asta ai nevoie de 30 de secunde de tristete amara sa intelegi cu adevarat sensul sperantei...sa iti dai seama ca ea moare ultima...sa realizezi ca "singuratatea deplina este atunci cand te simti complet izolat intre cer si pamant", iar in acelasi timp sa vezi ca toti ceilalti se invart in jurul tau, ca nu esti singur ca o sa vina o vreme cand va rasari soarele pe strada ta...:)
RăspundețiȘtergere