Cam astea-s principalele categorii în care aş împărţi eu oamenii. Subcategoriile nu vor face parte din acestă analiză. De ce aşa? Uite-aşa!
Eşti frumoasă? Dacă vrei să te angajezi, deja porneşti cu 70% şanse! Patronul deja te vede pe birou, pe sub birou, pe lângă birou... Dacă nu eşti, mai greu să prinzi jobul. Ori eşti supracalificată pentru asta, ori ai pile. La fel şi pe stradă: la trecerea de pietoni rar găseşti vreun şofer să îţi dea prioritate dacă nu eşti vreo bunoacă. Poate te lasă să treci vreun moş libidinos care vrea să vadă şi el vreo bucă proaspătă. Stai la coadă? Se găseşte vreunu’ să te lase înainte lui, măcăr să îşi clătească şi el cu ceva privirea, că doar nu e mai bună priveliştea babei din faţa lui... Oricum, cu 5 minute de aşteptare în plus sau în minus nu se face gaură în pământ!
Diferenţa clară se vede cel mai bine în relaţiile dintre oameni, în ceea ce noi numim iubire, dragoste, prietenie, amiciţie. Dacă te bate norocul să n-ai parte de frumuseţe, atunci trebuie să lupţi! Că doar nu s-a inventat persoană care să alerge după urâţi... până şi aceştia fug unii de alţii!
Ca să îţi câştigi locul, trebuie să-ţi scoţi la iveală calităţile... să fii amuzant, inteligent, amabil, să ai bunădispoziţie toată ziulica, s-o împarţi la toţi... şi poate tot nu-i de ajuns. Tot timpul trebuie să fii în alertă, să mai născoceşti ceva pentru a te face remarcat... altfel dispari din peisaj, devii un no name. Nu eşti în măsură să alegi... iei ceea ce ţi se oferă, pentru că ţi s-a fixat ideea că nu vei mai prinde o a doua şansă.
Când eşti din categoria cealaltă, totul e limpede. Doar cu un gest ai lumea la picioare... deţii atuul de a alege ce-i mai bun din ceea ce ţi se oferă... şi ai de unde alege. Nu trebuie să depui eforturi pentru a arăta cât de fabulos/fabuloasă eşti, oricum vei primi totul cu un zâmbet... Calităţile ţi le poţi afişa puţin câte puţin, pentru a avea cu ce să surprinzi... astfel vei deţine supremaţia în orice moment. Celălalt deja şi-a depus tot arsenalul de trucuri pe masă, acum aflându-se la mila ta!
Ce e trist? Că succesul îl au ăia frumoşi! Şi mai trist ştiţi ce e? Că lor nu li se datorează nimic... poate sunt nuli în creier şi varză în caracter, dar superbii ochi cu gene lungi, sânii mari, picioarele sexy, bicepşii umflaţi de creatină eclipsează total ce au în cap. Şi chiar de ar avea ceva în cap, cui i-ar păsa?!? Contează doar frumuseţea fizică. Să fie asta cauza pentru care se produc atât de multe divorţuri în ziua de azi! Am încetat să mai căutăm frumuseţea interioară... ce-i palpabil e mai sigur! Vedem noi cum scoatem căruţa la liman când dăm de greu!
Concluzia? Cei frumoşi au de luptat mai puţin, totul le parvine aproape de la sine... dar şi frumuseţea e trecătoare. Ce rămâne după? O persoană aflată în degringoladă, care nici măcar nu va şti ce să facă pentru a fi acceptată „în joc”, pe când urâţii au deja o experienţă bogată!
Şi pentru a-mi susţine cele afirmate mai sus, citez: „Am avut lungi perioade în care niciun bărbat nu se uita la mine! Da' ştii de ce? Că eram foarte băieţoasă! Cum mi-am luat tocuri şi fustă, îi faceam pe fraieri din priviri!”. Se poate mai simplu de atât?
Şi pentru a nu se simţi ofensate persoanele frumoase, dar deştepte, îmi iau marja de eroare de 3-4%? E mult? E puţin? Las’ că e bun aşa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu