Trăim într-o lume nebună, nebună, nebună... că doar aşa ziceau ăştia de la B.U.G. Mafia. Cum să nu fie aşa, când toate canalele TV difuzează hoţii la drumul mare, răfuieli între clanuri ziua, în amiaza mare, violuri, crime, oameni ai legii care nu-s în stare de nimic, politicieni care eludează legea şi fac averi colosale de pe urma fraierilor... Să mai continui? Eu încă mai am speranţă că ceva frumos poţi găsi în toată nebunia asta, însă trebuie să ai un filtru al naiba de upgradat ca să laşi deoparte ce este otrăvit! Te mai miri de ce e lumea aşa?
Dar toate astea nu lovesc aşa de tare precum loveşte un „prieten” care, în momentele în care ai nevoie de el, uită să îţi fie prieten. La locul de muncă, se găseşte vreun coleg care a uitat că e timpul să se revanşeze pentru un serviciu de mult făcut şi nu crede că e momentul să te ajute într-o problemă de maximă importanţă. Primeşti azi o lovitură, o primeşti şi mâine, încât ajungi să îţi formezi un cerc al încredere... gol. Sau aproape gol! La ce bun să-l populezi cu persoane care să te rănească?
Totuşi, parcă ar fi mai frumos dacă ar fi mai multe persoane prezente acolo... te gândeşti că nu strică să ai mai adaugi altele în cercul magic, nu ştii când vei avea nevoie de ajutorul pe care nu ţi-l pot oferi cele care deja sunt acolo. Timid, cu frică, precauţia să fie la ordinea zilei! Cum procedezi? Începi goana testelor... cine le trece, intră... cine nu, să-şi caute alt cerc. Damn, ce te faci când se găseşte una bucată persoană a naiba de bună încât să treacă testele şi apoi să ţi-o tragă în cel mai original mod posibil? Primeşti cadoul, ce să faci... dar te juri că, de acum înainte, nu mai muşti momeala!
Mai prinzi momente de slăbiciune şi te prinzi în discuţii cu anonimi, laşi garda jos pentru câteva clipe, dar imediat ce îţi revii, ridici scutul şi îţi dai seama de prostia pe care era s-o faci. Aşa pică cei nevinovaţi, care vin cu sufletul deschis să îţi întindă o mână de ajutor. Dar tu îi refuzi... Căci, fiind înconjuraţi de persoane meschine, acceptăm cu greu să prindem mâna întinsă, refuzăm să dăm crezare bunelor intenţii! Ei nu ştiu ce-s alea rele intenţii! Doar se bucură că pot face încă o faptă bună
Şi totuşi, de ce să nu laşi garda jos? Nu mai vrei să simţi gustul trădării? Zic eu că doar prima dată are un gust oribil... deja a doua oară ştii cum să faci ca să devină mai dulce... începi să te obişnuieşti cu el... treptat, dacă ai "norocul" s-o guşti de mai multe ori, îi descoperi chiar o savoare dulce amăruie. Parcă nu te mai surprinde când o simţi!
Deci, nu-ţi mai fortifica sufletul, căci poţi pierde momente minunate! Ajută-mă să te ajut! Căci poate iasă bine data viitoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu