DEZAMĂGITOR!

Aşa’s eu! Nu cred eu, zice lumea... Dacă mi-ar fi zis o singură persoană asta, n-aş fi băgat de seamă... dar, dacă sunt mai multe, aşa o fi însemnând! Şi eu, care mă credeam un fel de guru în acest domeniu, tot timpul săritor, pregătit oricând să spun o vorbă bună, pacifist... uitasem de când nu am mai fost etichetat aşa. Deci, oameni buni, feriţi-vă, n-o să fie ultima oară!

Până una, alta, am făcut-o şi p’asta... Hihihi! Dar totuşi, de ce te-am dezamăgit? Stai, nu era bine formulată întrebarea. De ce mi-ai permis să te dezamăgesc? Mi-eşti prieten? Cumva rudă? Sau poate iubit/ă... Neah! Şi chiar de-ai fi, tot aş fi în stare să te dezamăgesc, căci şi pe mine însumi m-am dezamăgit în unele clipe. Mi-am dezamăgit familia, dar ei nu au încotro şi trebuie să mă suporte, căci sângele apă nu se face. Mi-am dezamăgit şi prieteni uneori, însă ei îmi sunt prieteni şi au ştiut să treacă peste asta.

Totuşi, de unde apare dezamăgirea ta? Din faptul că tu aşteptai ceva de la mine... iar eu nu ţi-am confirmat aşteptările. Bineînţeles, cum să fii dezamăgit de un om de la care nu aştepti nimic? Totuşi, te-aş ruga să te mai gândeşti o dată! Faci bine dacă laşi acest sentiment să te acapareze? Ce reprezint eu pentru tine? Un necunoscut... Merită să fii dezamăgit/ă de orice persoană întâlnită la colţ de stradă, cu care nu ai schimbat mai mult de două vorbe? Hai să gândim din alt punct de vedere... tu nu ai înşelat niciodată încrederea cuiva? Atunci, de ce nu te-ai pregătit pentru momentul acesta? Mi-ai acordat încredere prea multă şi eu nu am observat? Dacă e aşa, îţi mulţumesc, dar nu cred că aş fi un merituos desăvârşit! Cel puţin, nu în acest moment, nu într-un timp aşa de scurt!

Nu-ţi crea imagini despre oameni folosindu-ţi imaginaţia, nu construi păreri proprii despre aceştia folosind nisip pentru că dezamăgirea vine imediat!

 

"Toate fericirile se sprijină pe iluzii. Adevărul nu face altceva decât să sfâşie vălul cu care se acoperă ochii ce nu vor să vadă realitatea." - Mihail Drumeş