ÎN CASA DOMNULUI

Primeşti de toate în viaţa asta... bucuriile le accepţi cu uşurinţă, parcă fiind ceva natural, firesc. Când apare vreun obstacol, intri în panică, în căutarea soluţiilor salvatoare, care să rezolve problema într-o clipită... începi să dai vina pe tot ce te înconjoară... mii de întrebări te macină: De ce toate astea se întâmplă tocmai ţie? Cu ce ai greşit atât de mult încât să meriţi tu relele acestea? Unde ţi-a fugit norocul? Unde au dispărut prietenii? Ce să fac?

   Acesta e momentul în care unii renunţă a mai căuta o explicaţie sau care nu încearcă să extragă ce este folositor şi îşi adună toată frustrarea, ripostând conform sentimentelor! Alţii, cu suflet mai blând, dau fuga la biserică, rugându-L pe Dumnezeu să le dea un răspuns la întrebările existenţiale (asta după ce în prealabil L-au dojenit uşor).

   Şi aşa, te duci duminică de duminică la biserică, pleci capul, iei o atitudine smerită, baţi repede cruci, când toţi din jurul tău fac asta, iar după 10 minute te plictiseşti, fugi repede şi umpli mâna de lumânări şi le aprinzi, sperând că de acum norocul îţi sare imediat! Ştiu cum e, am făcut şi eu aşa! După ce a trecut furtuna, am cam uitat să mai bate potecile către Casa Domnului.

   De felul meu, nu-s dus de multe ori la biserică. Motivaţia mi-este simplă: nu reuşesc să găsesc spiritualitatea de care se vorbeşte când simt că sunt înconjurat de oameni. Ceva îmi atrage atenţia... „Uite la doamna asta cum vine îmbrăcată!?!”, „Ăsta mi se pare un fals, a dat necazul peste el, d’aia e aici”, „Uite şi la astea două... cum au intrat în sesiune, cum fac potecă la biserică şi cer ajutor divin! Da’ de pus burta pe carte, pun?”. Cam aste gânduri îmi zburdă când sunt acolo şi cu greu mă pot concentra. Poate singurul moment în care sunt mai spiritual este atunci când aprind lumânările! Atunci Îl rog cu ardoare să aibă grijă de cei dragi mie, mulţumindu-I că mă ţine sănătos şi să Îi arăt recunoştinţă pentru ce mi-a dat!

    Sunt de părere că, dacă vrei să Îi vorbeşti, nu e imperios necesar să te duci la biserică, poţi să faci asta de oriunde. Când sunt doar eu cu El... Îl simt mai aproape!