MI-AM RATAT CARIERA!

Nu sunt un microbist înrăit, mă lasă rece dacă aud că se dispupă “El Clásico” de România, Steaua – Dinamo. În cel mai rău caz, dau drumul la TV şi îmi văd de online-ul meu… doar când se agită comentatorul mai arunc un ochi, să văd pentru ce se agită. Cred că sunt ani buni de când nu am mai văzut un meci cap-coadă (ferice de nevastă-mea căci nu va fi obligată să se uite la meciuri cu mine :D; oricum, o avertizez de pe acum, asta nu înseamnă că trebuie să ne uităm la telenovele). Da, aş putea să mă uit la un meci întreg, la adevăratul „El Clásico”, Barça – Real. Sau poate la meciurile de la vreun campionat european/mondial, dar de la sferturi în sus... ori un meci din Champions League. Dar la minunatul nostru campionat? Bleah! În special acum, când a mea Ştiinţă a dat colţul, mazilită de mitici! :)) Cum mă pun în temă despre ce se mai întâmplă prin campionatul nostru mirific? Nimic mai simplu... după ce se termină etapa sau imediat după vreun „derby”, mut pentru câteva minute pe vreun canal de sport. Nu se compară cu nimic spectacolul de după... găsesc mult mai interesant circul acesta decât să văd nişte căpiaţi care încearcă să obosească o minge, dar nu prea reuşesc! Oricum, nu despre asta vroiam să vă povestesc...
În formatul emisiunilor de profil, după finalul partidei, obligatoriu trebuie să apară la TV vedetele care au participat la circ: jucătorii, antrenorii, directorii sportivi, managerii, preşedinţii, patronii... ce să mai, toată lumea (de ce nu s-au gândit să ia interviu şi la maseuri? Sau la cei care îngrijesc gazonul... Uite, le dau o idee excelentă, fără să cer drepturi de autor). Şi vine Prepeliţă în faţa camerelor de luat vederi (auzi tu ce nume, Prepeliţă =)); Maaaare fotbalist]… şi începe tirul de întrebări... inteligente!?! „Aţi pierdut azi! Ce s-a întâmplat?”, ”Patronul a părăsit stadionul prin minutul X... crezi că e supărat pe voi?”, „X-ulescule, ai marcat golul un gol fabulos! Cum te simţi?”, „Sunteţi pe locul H! Sunteţi mulţumiti?”, „Fanii v-au susţinut tot meciul... cum ţi s-a părut?”, „Ce crezi că veţi face meciul următor?”!

La fiecare emisiune de gen apar aceleaşi întrebări!!! Cum ai putea să răspunzi altfel la aceste întrebări decât aşa cum vezi la alţii, mai experimentaţi... Fotbalistule, taică, ai memorat câteva fraze, care ţi s-au părut a fi cool să le spui şi te-ai jurat că vei spune numai şi numai acele cuvinte? Cât de greu poate fi?

Băi, reporteri de toată jena, v-a secat izvorul imaginaţiei? Mai schimbaţi întrebările, căci se plictisesc până şi fotbaliatorii? Dacă sunteţi în lipsă de idei, întreabaţi-l pe domnul Bourceanu între ce ani a domnit Ştefan cel Mare!!! Sau, să vă spună Torje (ăsta cică e cel mai în formă fotbalist al momentului, toate fetele moare după el), câţi turci a omorât Mihai Viteazul în bătălia de la Neajlov!

Dacă asta înseamnă să fii fotbalist, să fiu al dracu’ dacă nu m-aş ridica cel puţin la nivelul lui Hagi! Pot şi eu să mă mimez alergatul după minge câteva minuţele, acolo... dacă mai dau şi o pasă cu călcâiul, rup dudu’! Interviul? O nimica toată... Memorez imediat cuvintele magice... în plus, la ce „papagal” am, le arunc câte-un neologism astora de la TV şi fac pariu că leşină gagicile la uşile vestiarelor când mă văd! 
Aşa scârbă mi-e de fotbalul autohton, de „profesioniştii” noştri... dar mai ales de zânele noastre, plasticatele, cărora li se scurg ochii după magnificii din teren... Deh, cin’ s-aseamănă, s-adună!